E greu sa vezi ca tot ce ai cladit se prabuseste si este impotriva ta . E greu sa vezi ca nu mai ai un umar pe care sa plangi. E greu cand toti cei pe care i-ai ajutat te lasa in urma . E greu sa fi de una singura si e greu sa treci singura prin toate . E greu cand ti se ia tot ce ai mai drag . E si mai greu sa renunti la tot ce ai avut pana acum si care te facea oarecum fericit . Ti-e dor de acele zile in care nu iti pasa ca e soare sau nu , si zambeai mereu . Ti-e dor de momentele in care radeai si te simteai bine intr-un camin destul de afectuos. Ti-e dor de tot ce acum a ramas in urma , pentru ca a fost prea greu si ostilitor sa-l iei cu tine , sii desi ai incercat , nu a vrut sa vina cu tine . A ramas acolo , departe de tine , neputand sa te mai faca feicit , rapindu-ti si cea mai mica scanteie . Urasti lumea in care traiesti ? Sau ea pe tine ? Nimic nu e logic. E din ce in ce mai confuz totul . Nu mai exista nimeni aproape de sufletul meu .
Dramatizez ? Poate .... dar asta simt. Si simt ca am nevoie sa ma descarc intr-un fel ....
Nu stiu cum sa mai reactionez .... E o lume noua , transformata , in care simt ca nu imi gasesc locul !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu