Imaginatia sau realitatea ? ( poveste )

O ceata deasa si umeda dormea deasupra orasului cu strazi umede. De-a lungul unei strazi mergeau doi tineri in pas domol si discutau lucruri grave. Acest lucru se citea pe fetele lor triste . Fata era imbracata intr-un pardesiu negru , cu pantofii de aceeasi culoare si parul saten lasat in dezordine pe spate . Baiatul in costum si pantofi o privea lung mereu. Indreptat spre ea ii lumina fata , si ii dadu o gingasie fara margini.
Iata ce discutau cei doi tineri care erau in pragul despartirii:
- Gabriela , intelege-ma , trebuie sa plec imediat.
-Si de ce mi-ai spus asa tarziu ?
-Nici acum nu trebuia, dat m-am gandit ca iti faci pareri.
- Desigur , o sa-mi fac si daca vei ramane.
-Te rog frumos nu te supara , n-am sa stau mult si am sa vin sa-mi petrec timpul cu tine, facandu-te sa zambesti , asa cum m-ai rugat la inceputul prieteniei .
Stia tot si isi amintea de fericirea ei. Stia unde se ducea Stefan . Ea il iubea mult pe acesta , dar nu-i spunea niciodata in fata . Dana nu era mai frumoasa decat Gabriela , insa vorbea deschis si nu se putea stapani . Stia foarte bine ca Gabriela si Stefan erau prieteni , dar intr-o zi aceasta i-a spus Gabrielei ca il iubeste pe Stefan. Gabi nu a crezut si isi inchipuia ca acesta o iubeste numai pe ea cum il iubeste si ea pe el. Dar increderea pieri cand Dana i-a spus ca este sotia lui Stefan. Gabriela mergea cu el si se intreba : " De ce Dana m-a mintit si ce au de gand? " . Plangea si isi aducea aminte de evenimentele si clipele fericite ce au fost si vor ramane. Ajunse la poarta ei si Stefan ii atinse usor fata , ridicand-o sa o sarute . Gabi se lasa dusa de gandul ca poate pentru ultima data mai poate simti caldura lui. Dar de data asta nu a simtit caldura mainii lui. A simtit-o rece si isi trage repede mana cu gandul ca apartine alteia , ca el iubeste pe altcineva.
- Gabi , de ce ma respingi ?
- Iarta-ma , simt ca ma sufoc si te rog lasa-ma in pace .
- As vrea sa te vad si maine. Pot ?
- Da , dar doar la padurea de la marginea orasului la ora 9:00. Te voi astepta langa cei doi tei.
Stefan se despartii si incepu sa alerge pe strada. Ea il petrecea cu privirea si isi dadu seama ca se indrepta spre locuinta Danei . ( Stefan mergea la Dana. ) De ce ? Pentru ca Gabriela se ferea de a-i permite un gest aproape. Chiar atunci cand il saruta nu ii marturisise cat de mult il iubeste . Pe cand Dana , cu cuvintele ei lingusitoare si , pretuind acest gest l-a facut pe Stefan sa isi piarda mintile . Acesta nu a aflat ca Gabi stie ce se petrece intre cei doi . Isi dadea seama ca nu o poate parasi pe Dana . Isi facuse un plan ca o va ruga pe Gabriela sa-i boteze copilul lui si al Danei . Cu astfel de vorbe intra in curtea logodnicei , pregatindu-si bagajele de voiaj .
Gabriela intra in casa ei , lua un stilou si o hartie , si cu ochii plini de lacrimi a inceput sa scrie o scrisoare .
A doua zi la ora 9:00, aceasta ce parul strans , mai trista ca niciodata , coboara din autobuz , sta o clipa in statie si apoi porneste spre padurea cea batrana si fara frunze . Ajungand in fata teiului care se legana in vant , se aseaza jos , scoate scrisoarea si o prinde cu un bold in coaja copacului. Se uita la ceas. Era ora 9: 00. Autobuzul trecea la 9:45. Asteapta inca putin , si cu ochii in lacrimi reciti inca odata scrisoarea . Se oprii , scoase din servieta un pumnal si se uita la ceas: era 9:45. Se deschise la pardesiu si isi infinse pumnalul in fragedul ei piept , dar inainte a strigat numele acelui baiat foarte mult.
-----------------------------------STEFAN-----------------------------------------------
Ecoul a luat numele si s-a raspandit in imprejurari. El tocmai cobora din autobuz , auzind foarte bine strigatul ei. Ajungand plin de mahnire si suparat , nu a putut spune decat :
----------------------------------GABRIELA-----------------------------------------------
Trupul ei s-a stins pe iarba , nu se mai zbatea , iar pumnalul ramasese in pieptul ei din care curgea sange curat. El o privea si lacrimile fierbinti ii curgeau pe fata. Mai tarziu vazu o hartie prinsa de coaja copacului , a luat-o , s-a asezat langa acel falnic tei si a citit-o. In aceasta scria :

" Stefan , atunci cand vei citi scrisoarea te rog sa nu ma mai privesti caci voi fi lipsita de grai si viata . Imi pare foarte rau ca nu ai fost sincer cu mine. De ce nu mi-ai spus ca o iubesti pe Dana ca sa ma retrag. De ce nu ai spus asa: ' Imi placi destul de mult , dar nu te iubesc . Nu as putea sa te iubesc niciodata. Tu nu stii asta si nici nu o sa aflii. Am incercat de atatea ori sa ma gandesc la tine, dar tu esti departe , poate prea departe de gandurile mele . '
M-am obisnuit cu tine. As suferi daca te-as pierde. Ma inteleg bine cu tine si vreau ca lucrurile sa ramana asa cum sunt . Ma inconjurai cu dragostea ta si nu dadeai impresia ca totul era bine . "